și tăcerea își are rostul ei… în umbra fețelor dezbrăcate de vreo formă de simț, în praful trunchiurilor goale pe post de veșmânt laic. în ahtierea momentelor de hiat în linia gândirii; și mă blochez. așa, din senin și nu-mi mai revin. Continue reading
și am să-ți scriu scrisori cu plopi
ca despre dragoste și zmei;
ateu mi-e gândul și mi-e gol
ca ochiul cailor-arhangheli.
cât te-am iubit e ars în gropi
ca despre secete și tei
venițian păcat-ridicol
ca gura dracilor.
să fii tu și să fii singur. cu unghii roase și noduri în gât. cuvinte murdare, lacrimi pe obraji secați, însemnați. cu viață pe lângă tine și totuși, tu, ești mort. inert. nu simți, nu știi nimic, decât durere, apatică, pasivă, sleioasă, înceată, cu demoni scrijeliți strident pe retine, fără speranță și credință, fără pauză de respiro – moment de repaus între infinite perioade de tensiune, fără căpătâi. Continue reading
19.octombrie.’09
mi-ai închis coperta, prea isteric
cu o panglică maro și un fermoar.
părul tău roșcat-teluric
a crăpat cerul strident de bleumarin
ca să-mi desenezi cu un creion de sticlă
răsăritul învelit cu drag de prosoape albe. Continue reading
19.octombrie.’09
dungile de oxigen ți-au crăpat buzele și vorbele, iar târfele de pe palier au jurat credință pe pereți. cand se ating, literele și barba, se umezesc pupilele, îmi încălzesc
retina și îmi hrănesc urechea cu torsul și saliva lipicioasă. roșul diform îmi curăță curiozitatea ca spațiul umplut de un tablou când îl descoperi și îl muți pe marmura și
gaura de chei. șireturile te susțin ateu, dar liniile de tren te calcă șifonat. Continue reading
19.octombrie.’09
miroase a sânge de iarnă
cu perii și tuburi și păr
miroase tutunul pe unghii
cu sticle și plase și păr
miroase urina în vine
cu frică și oameni și păr
miroase a sânge de iarnă
rugină, alcool și expresii. Continue reading
18.octombrie.’09
într-o cutie de cernea
am conservat eșecuri
cu picături de pe pereți și foi
și între timp, inconștient
am stins cu lacrimi de lumină
o moarte-n iunie; repetitiv.
perdeaua strâmbă de nori-plopi
mi-a înșirat castane-tălpi;
nemilostiv. am înghițit același praf
uscat.
cu tâmplele am scrijelit regrete.
într-o cutie de parfum
am conservat poeme
cu bețișoare-scrum
și între timp, indiferent
mi-am impregnat memoriile spitalizate;
bolnav.
iubita mea
cu ochi de sfânt,
cu înger
plămădind din sân
cu capul fin
și buza moartă;
iubita mea,
fără de soartă.
10.septembri.’09
îți plâng morțile, în reluare
mă trezesc în ochiul tău,
mă trezesc în negura-ți de pleoape
mă trezesc, ca să te vad murind
mă trezesc în griul tău de șoapte
mă trezesc urlând, nebun, vorbind
și mă trezesc apoi;
sughiț de pene
cu gheare lungi și putrezite.
nici dumnezeu, arhanghel
sau lucifer în romburi
nu te-ar putea urni
-c-un cuget ipotetic,
credință de prezumpții-
din șasele-ți morminte. Continue reading
azi, te fumez
cu ochi de căprioară.
azi, te fumez
cu coarne de fecioară.
azi, te fumez
cu pene din cămară.
azi, te fumez
cu foamete amară. Continue reading